Poluarea fonica: ce este și ce efecte are asupra noastră

Poluarea fonica reprezintă una dintre cele mai ignorate forme de poluare, deși impactul său asupra sănătății umane și asupra mediului este semnificativ. În special în mediul urban, sunetele continue și necontrolate, cum ar fi traficul rutier, claxoanele, construcțiile, sau muzica la volum ridicat, pot provoca stres, tulburări de somn, pierderea auzului și alte probleme de sănătate.

Pe lângă efectele directe asupra oamenilor, poluarea fonica afectează și fauna sălbatică, perturbând ecosistemele prin interferența cu comportamentul animalelor. Într-o lume tot mai aglomerată și urbanizată, conștientizarea și reducerea poluării fonice devin esențiale pentru un mediu sănătos și sustenabil.

Poluarea fonică este ceva obișnuit, chiar dacă nu ne dăm seama de acest lucru, pentru că, în cazul anumitor sunete, urechea umană a început să se obișnuiască cu ele. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că sunt mai puțin dăunătoare. Prin urmare, este vital ca toată lumea să fie conștientă de această problemă și să ia măsuri în acest sens, în special agenții comerciali care lucrează în domenii strâns legate de aceasta.

Ce este poluarea fonica

Poluarea fonica este un pericol extrem de mare, dar invizibil. Chiar dacă nimeni nu o vede, ea este prezentă pe uscat, pe mare, în aer și chiar în mediul subacvatic. Practic, ea poate fi definită ca orice sunet care perturbă auzul, bunăstarea oamenilor și a altor organisme vii.

Pentru a înțelege mai bine de ce este o problemă atât de importantă, trebuie să cunoașteți câteva noțiuni despre ce este sunetul:

  • Sunetul este o formă de energie care se propagă sub formă de unde mecanice prin intermediul unui mediu, cum ar fi aerul, apa sau solidul.
  • Acesta este produs atunci când obiectele vibrează rapid, ceea ce provoacă perturbări în mediu.
  • Sunetul poate fi recepționat de urechea umană și este esențial în comunicarea și înțelegerea mediului.

Tipuri de poluare fonică

În mediile urbane, poluarea fonică poate fi clasificată în două categorii principale: mobilă, asociată cu industria transporturilor, și fixă, legată de activitățile casnice sau lucrările de construcție desfășurate în zone rezidențiale. Aceste tipuri de poluare sunt inevitabile într-o comunitate în dezvoltare, dar există practici care pot reduce impactul lor general asupra mediului și sănătății umane.

Există patru tipuri principale de zgomote considerate dăunătoare:

  1. Zgomotul continuu – este un sunet constant, fără întrerupere, produs de fabrici, uzine, motoare sau sisteme de ventilație și încălzire.
  2. Zgomotul intermitent – este caracterizat prin variații rapide în intensitate, cum ar fi cele din transportul aerian și feroviar.
  3. Zgomotul impulsiv – este printre cele mai perturbatoare tipuri de zgomote, generat de activități industriale precum construcțiile și demolările.
  4. Zgomotul de joasă frecvență – este comun în mediile urbane și rezidențiale și poate fi cauzat de centrale electrice, mașini și alte surse, fiind ușor de propagat în medii dense.

Poluarea fonică este adesea considerată un rezultat al altor tipuri de poluare, cum ar fi cea aeriană, subacvatică sau a solului. Odată cu intensificarea industrializării înainte de secolul XX, s-au acumulat daune considerabile, iar acum eforturile sunt îndreptate spre remedierea acestor efecte nedorite și necontrolate ale activităților umane.

Când devine sunetul un zgomot

Există diferite nivele de zgomot care pot dăuna sănătății umane și capacității de concentrare și de lucru. Este important să cunoașteți aceste nivele pentru a aborda poluarea fonică.

Sunetul se măsoară în decibeli. Sunetele sub 70 dB (decibeli) sunt, în general, considerate sigure, dar sunetele de peste 85 dB vă pot afecta auzul în timp. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, foșnetul frunzelor este de aproximativ 20-30 dB. O sirenă de ambulanță este de 120 dB, în timp ce pocnirea unui balon de jucărie este de 154 dB. Sunetele moderat de puternice, cum ar fi ceasurile deșteptătoare, zgomotul traficului rutier și chiar și uscătoarele de păr în funcțiune sunt considerate a avea o medie de 90 dB. Un tunet poate atinge 120 de decibeli, trenurile de metrou 90 de decibeli, iar o sirenă de poliție aproximativ 140. Astfel, oamenii sunt înconjurați zilnic de zgomote puternice, fără să realizeze cât de nocive sunt acestea.

În plus față de nivelurile de dB, trebuie luate în considerare și durata și frecvența expunerii la zgomote. Acest lucru înseamnă că un sunet care inițial nu ni se pare prea puternic poate avea totuși un efect asupra sănătății noastre mentale și fizice.

Principalele surse de poluare fonică

  • Traficul rutier: Mașinile, camioanele, motocicletele și transportul public generează niveluri ridicate de zgomot, în special în orașele mari sau pe drumurile intens circulate. Este una dintre principalele surse de poluare fonică la nivel global.
  • Traficul feroviar: Trenurile, în special cele de mare viteză, pot produce zgomot puternic, care afectează locuințele din apropierea căilor ferate.
  • Traficul aerian: Avioanele, în special în apropierea aeroporturilor sau în zonele de survol intens, produc zgomote care pot afecta atât oamenii, cât și fauna.
  • Construcțiile: Activitățile de construcție, cum ar fi demolările, excavările sau lucrările de întreținere, sunt surse importante de poluare fonică temporară, dar intensă.
  • Industria: Fabricile, uzinele și alte instalații industriale generează zgomot prin funcționarea utilajelor, a echipamentelor și a proceselor de producție.
  • Evenimentele publice și muzicale: Concertele, festivalurile și evenimentele publice de mari dimensiuni pot genera zgomote la volume ridicate, afectând locuitorii din vecinătate.
  • Zgomotul casnic: Electrocasnicele, cum ar fi aspiratoarele, mașinile de spălat sau sistemele audio, pot contribui la poluarea fonică, în special în blocurile de apartamente sau clădirile aglomerate.
  • Activitățile comerciale: Zonele comerciale, cu restaurante, baruri, terase sau centre comerciale, generează un nivel constant de zgomot, în special în orele de vârf.

Efectele poluării fonice

Zgomotul este mai mult decât o simplă pacoste. La anumite niveluri și durate de expunere, acesta poate provoca leziuni fizice ale timpanului și ale celulelor ciliate sensibile din urechea internă și poate duce la pierderea temporară sau permanentă a auzului, cunoscută sub numele de hipoacuzie indusă de zgomot. Pierderea auzului nu apare, de obicei, la niveluri SPL mai mici de 80 dBA (nivelurile de expunere de opt ore sunt cel mai bine menținute sub 85 dBA), dar majoritatea persoanelor expuse în mod repetat la peste 105 dBA vor avea o pierdere permanentă a auzului într-o anumită măsură.

Pe lângă faptul că provoacă pierderea auzului, expunerea excesivă la zgomot poate crește tensiunea arterială și pulsul, poate provoca iritabilitate, anxietate și oboseală mentală și poate interfera cu somnul, recreerea și comunicarea personală. Copiii care locuiesc în zone cu niveluri ridicate de poluare fonică pot suferi de stres și de alte probleme, cum ar fi afectarea memoriei și a capacității de atenție. Prin urmare, controlul poluării fonice este important la locul de muncă și în comunitate.

Poluarea fonică are, de asemenea, un impact asupra vieții sălbatice. O gamă largă de animale, inclusiv insecte, broaște, păsări și lilieci, se bazează pe sunet pentru o varietate de motive. Poluarea fonică poate interfera cu capacitatea unui animal de a atrage un partener, de a comunica, de a naviga, de a găsi hrană sau de a evita prădătorii și, prin urmare, poate reprezenta chiar o amenințare existențială pentru organismele vulnerabile.

Problema poluării fonice este deosebit de gravă pentru animalele marine, în special pentru cele care se bazează pe ecolocație, cum ar fi anumite balene și delfini, iar o mare parte din oceanele lumii sunt poluate cu sunete haotice produse de nave, teste seismice și foraje petroliere. Unele dintre cele mai puternice și mai dăunătoare sunete din mare provin de la dispozitivele sonare navale, al căror zgomot poate parcurge sute de kilometri prin apă și este asociat cu eșuarea în masă a balenelor și delfinilor.

Cum reducem poluarea fonică

Combaterea poluării fonice este destul de dificilă, deoarece eforturile individuale nu pot produce rezultate semnificative. Este necesară implicarea antreprenorilor și a companiilor din industriile direct responsabile pentru această problemă.

Cu toate acestea, există câteva măsuri pe care le poți lua. De exemplu, poți folosi dopuri de urechi atunci când ești expus la zgomote foarte puternice, având grijă să nu le utilizezi pe stradă sau în locuri unde ai nevoie de auz pentru orientare. Este important să menții un nivel de zgomot de aproximativ 35 de decibeli în dormitor pe timpul nopții și de 40 de decibeli în casă pe timpul zilei. Dacă vrei să eviți poluarea fonică, o locuință la periferie, departe de zgomotul orașului, este ideală. De asemenea, medicii recomandă utilizarea căștilor audio la un volum cât mai scăzut.

Persoanele fizice pot opta pentru mijloace de transport alternative, cum ar fi bicicletele sau mașinile electrice. Izolarea locuinței cu materiale special concepute pentru a împiedica zgomotul să pătrundă în interior este o soluție eficientă. Aceasta poate fi aplicată și de către dezvoltatorii de blocuri rezidențiale, spații comerciale sau clădiri de birouri.

Adoptarea unor legi pentru protejarea parcurilor și a zonelor de interes natural împotriva zgomotelor reprezintă o soluție ingenioasă. Amenzile pentru depășirea limitelor de zgomot, crearea de zone pietonale și alte măsuri similare pot contribui la combaterea poluării fonice.

Poluarea fonică în România

Poluarea fonică este o problemă gravă în orașele mari din România, afectând în mod direct calitatea vieții locuitorilor. Conform unei analize din 2021, realizată de o companie de consultanță și publicată în Ziarul Financiar, peste 60% din populația orașelor mari din România este expusă unui nivel de zgomot ridicat, depășind adesea limitele recomandate pentru sănătate. Bucureștiul este cel mai afectat, cu aproximativ 85% din locuitori expuși la zgomote care depășesc nivelul de 50 de decibeli, limita optimă recomandată. În anumite zone ale capitalei, nivelul zgomotului poate atinge sau depăși chiar 80 de decibeli, punând în pericol sănătatea populației.

Locuitorii din apartamentele situate la etajele inferioare și cu ieșire la bulevarde sunt cei mai vulnerabili la poluarea fonică. Pe lângă București, orașele cu cele mai mari niveluri de poluare fonică sunt Constanța (76% din populație afectată), Cluj-Napoca (64%), Brașov și Ploiești (61%), Galați (55%) și Timișoara (49%). La polul opus, Iașiul este cel mai liniștit dintre orașele mari, cu doar 16% din populație afectată de zgomot.

Amenzi pentru poluarea fonică în România

Poluarea fonică este reglementată în România de Legea nr. 121/2019 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental, care stabilește limitele permise și sancțiunile pentru depășirea acestora. Conform acestei legi, autoritățile locale au dreptul să aplice amenzi pentru persoanele sau entitățile care contribuie la creșterea nivelului de zgomot peste limitele admise.

Poluarea fonică în Europa

Conform unui raport publicat în 2020 de European Environment Agency (EEA), traficul rutier este principala sursă de poluare fonică în Europa. Aproximativ 113 milioane de oameni din Uniunea Europeană sunt expuși pe termen lung la niveluri de zgomot rutier care depășesc 55 de decibeli, o limită considerată critică pentru sănătate. În orașele mari din Europa, peste 50% din populație este afectată de zgomote ce depășesc această limită.

În raportul „Zgomotul în Europa – 2020„, EEA avertizează că poluarea fonică va continua să crească în următorul deceniu din cauza extinderii urbane și a creșterii cererii de mobilitate. Alte surse importante de zgomot în Europa sunt traficul feroviar, traficul aerian și industria.

Un scenariu optimist prezentat de EEA, intitulat „Perspective până în 2030 – poate fi redus numărul persoanelor afectate de zgomotul generat de transport cu 30%?”, evaluează posibilitatea de reducere a zgomotului la nivel european prin măsuri locale. Printre aceste măsuri se numără reducerea limitelor de viteză în orașe, electrificarea flotei auto, modernizarea infrastructurii feroviare și introducerea unor aeronave mai silențioase, alături de restricții pe timp de noapte pentru zboruri. Totuși, chiar și în scenariul cel mai optimist, aceste măsuri ar putea reduce cu doar 19% numărul celor afectați de poluarea fonică până în 2030.

Astfel, deși există măsuri de combatere a poluării fonice atât la nivel național, cât și european, efectele acestora sunt încă limitate, iar provocările rămân considerabile pentru a asigura un mediu sonor mai sănătos pentru locuitori.

Poluarea fonica și măsuri de protecție – ce pot face agenții economici

Poluarea fonica în România a devenit o problemă extrem de gravă, afectând sănătatea tuturor cetățenilor. Din acest motiv, atât persoanele fizice, cât și antreprenorii și afacerile, trebuie să se pregătească pentru diferite reglementări care ar putea apărea în viitorul apropiat pentru a reduce poluarea.

Organizații internaționale precum OMS subliniază importanța conștientizării acestei probleme de către fiecare individ pentru a combate acest inamic invizibil. Deși este dificil să schimbi rapid situația, fiecare persoană poate contribui, puțin câte puțin, la reducerea zgomotului ambiental.

News

News

Desertificarea

Desertificarea este unul dintre cele mai grave fenomene ecologice care amenință planeta, având un impact direct asupra mediului, economiei și…